Avocat dreptul protectiei consumatorului

Avocat dreptul protectiei consumatoruluiStatul, prin mijloacele prevazute de lege, protejeaza cetatenii in calitatea lor de consumatori, asigurind cadrul necesar accesului neingradit la pro duse si servicii, informarii lor complete despre caracteristicile esentiale ale acestora, apararii si asigurarii drepterilor si intereselor legitime ale persoanelor fizice impotriva unor practici abuzive, participarii acestora la fundamentarea si luarea deciziilor ce ii intereseaza in calitate de consumator.

Drepturile fundamentale ale consumatorilor sunt:
a) de a fi protejati impotriva riscului de a achizitiona un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea sa le prejudicieze viata, sanatatea sau securitatea ori sale afecteze drepturile si interesele legitime;
b) de a fi informati complet, corect si precis asupra caracteristicilor esen tiale ale produselor si serviciilor, astfel incit decizia pe care o adopta in legatura cu acestea sa corespubda cit mai bine nevoilor lor, precum si de a fi educati in calitatea lor de consumatori;
c) de a avea acces la piete care le asigura o gama variata de produse si ser vicii de calitate;
d) de a fi despagubiti pentru prejudiciile generate de calitatea necorespunzatoare a produselor si serviciilor, folosind in acest scop mijloacele preva zute de lege;

Protectia vietii, sanatatii si securitatii consumatorilor
Se interzice comercializarea de produse sau prestarea de servicii care, utilizate in conditii normale, pot pune in pericol viata, sanatatea sau securitatea consumatorilor.
Produsele se comercializeaza numai in cadrul termenului de valabilitate stabilit.
Se interzice producerea sau comercializarea produselor falsificate sau substituite.
Guvernul, prin organismele sale specializate, stabileste norme si reglementari specifice sau le imbunatateste pe cele existente, cind situatia o impune cu privire la:
a) falsificarea, importul, conservarea, ambalarea, etichetarea, manipularea, transportul, depozitarea, pregatirea pentru vinzare si vinzarea produselor;
b) furnizarea si utilizarea produselor, precum si prestarea serviciilor, in conditii optime, in mod deosebit a celor care pot afecta viata, sanatatea sau securitatea consumatorilor.
Normele si reglementarile se refera la grupe de produse si servicii care, anual, sint nominalizate si actualizate de catre Guvern, daca acest lucru se impune.
Agentii economici sint obligati:
a) sa comercializeze numai produse si servicii testate si certificate conform normelor legale si care respecta conditiile calitative prevazute in con tracte, astfel incit acestea sa nu afecteze viata, sanatatea sau securitatea consumatorilor;
b) sa opreasca livrarilor, respectiv sa retraga de pe piata sau de la benefi ciari produsele la care organismele abilitate de lege sau specialistii proprii au constatat neindeplinirea caracterisicilor calitative prescrise sau care ar putea afecta viata, sanatatea ori securitatea consumatorilor;
c) sa anunte, imediat, existenta pe piata a orcarui produs de care au cunostinta ca a afectat viata, sanatatea sau securitatea consumatorilor;
d) sa asigure conditii igienico-sanitare in productie, pe timpul transportului, manipularii, depozitarii si desfacerii, conform normelor sanitare in vigoare.
Pentru mai multe detalii urmareste Wikipedia

TAGURI

avocat dreptul protectiei consumatorului

avocat dreptul protectiei consumatorului, un avocat dreptul protectiei consumatorului Diana Ciocarlan, Diana Ciocarlan avocat dreptul protectiei consumatorului

Avocat dreptul muncii

avocat dreptul munciiDreptul muncii este ramura de drept care cuprinde normele juridice aplicabile relatiilor de munca individuale si colective ce se nasc intre patroni si salariati cu ocazia prestarii muncii .Prestarea muncii se realizeaza in cadrul unor raporturi sociale, care reglementate de normele juridice, devin, de regula, raporturi juridice de munca.

Munca reprezinta activitatea umana specifica, manuala si/sau intelectuala, prin care oamenii utilizeaza aptitudini personale in vederea satisfacerii necesitatilor lor.

Relatiile de munca reprezinta relatiile sociale care se formeaza intre oameni in procesul de prestare a muncii. Din ansamblul acestor relaţii de munca, sunt reglementate si li se aplica normele dreptului muncii,numai acelor relatii care se stabilesc ca urmare a unui contract de munca.

Raporturile juridice de munca reprezinta relatiile sociale reglementate prin norme legale, ce iau nastere intre o persoană fizica, denumita salariat si un angajator, persoana juridica sau persoana fizica, drept urmare a prestarii unei anumite munci de catre salariat in folosul angajatorului, care se obliga sa plateasca o suma de bani si sa asigure conditii necesare prestarii acelei munci.

Principala forma a raportului juridic de munca il reprezintă contractul de munca
Contractul de munca ce se caracterizeaza prin faptul ca una din parti este intotdeauna o persoana fizica, care se obliga sa presteze o munca in folosul celeilalte persoane, fie juridica, fie fizica, persoana care isi asuma la randul ei, obligatia de a o plati si de a-i asigura conditii optime de munca. Tot in aceasta categorie mai intra: raporturile de munca (de serviciu) ale functionarului public civil sau militar, raporturile de munca ale persoanelor care detin demnitati publice, raporturi de munca ale membrilor cooperatori care au calitatea exclusiva de salariat.
Spre deosebire de celelalte raporturi juridice de munca, raporturile nascute in baza incheierii contractului de munca, au urmatoarele caracteristici: persoana care presteaza munca este intotdeauna o persoana fizica; sub aspectul ambelor subiecte – raportul juridic de munca are o natura personala (intuitu personae); prestarea muncii se face continuu – avand un caracter succesiv, salariatul se afla intr-un raport de subordonare; raportul de munca are caracter oneros – plata poarta denumirea de salariu; angajatorul are putere de a da directive – de a controla si de a sanctiona.
Pentru mai multe detalii urmareste Wikipedia

TAGURI

avocat dreptul muncii

avocat dreptul muncii, un avocat dreptul muncii Diana Ciocarlan, Diana Ciocarlan avocat dreptul muncii

Avocat dreptul mediului

avocat dreptul mediuluiDefiniţia, metoda de reglementare şi obiectul dreptului mediului.
DREPTUL MEDIULUI = ramură de drept distinctă din sistemul de drept românesc, formată din totalitatea normelor juridice care reglementează relaţiile dintre persoane stabilite în legătură cu protecţia şi dezvoltarea mediului.
Trăsăturile specifice dreptului mediului sunt reprezentate de:
– ramură de drept distinctă în sistemul nostru de drept;
– ramură de drept formată din norme juridice specifice, ce prezintă trăsături comune;
– normele dreptului mediului reglementează relaţiile sociale formate în procesul de prevenire a poluării, în ameliorarea şi dezvoltarea mediului, în sancţionarea faptelor poluante.
OBIECTUL dreptului mediului îl reprezintă relaţiile sociale ce se nasc în legătură cu conservarea şi dezvoltarea mediului natural şi artificial.
Relaţiile sociale reglementate de normele dreptului mediului sunt:
– relaţii sociale stabilite în scopul prevenirii poluării mediului şi producerii pagubelor ecologice;
– relaţii sociale formate în scopul evitării producerii unor daune ecologice;
– relaţii sociale stabilite în scopul îmbunătăţirii condiţiilor de mediu;
– relaţii privitoare la structura organizatorică a protecţiei mediului.
METODA de REGLEMENTARE în dreptul mediului reprezintă poziţia sau atitudinea pe care statul o alege pentru reglementarea relaţiilor sociale de mediu. Relaţiile sociale privind protecţia şi dezvoltarea mediului sunt reglementate prin norme imperative, obligatorii, de la care nu se poate deroga.
Statul intervine în mod autoritar şi direct în reglementarea juruducă a raporturilor sociale de mediu datorită faptului că protecţia şi dezvoltarea mediului reprezintă o problemă de interes naţional.

derarea României la Uniunea Europeana a constituit pentru societatea românească un obiectiv strategic fundamenta. În baza Hotărârii de Guvern Nr. 459 din 19 mai 2005 privind reorganizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului au fost redefinite funcţiile şi atribuţiile astfel încât să se asigure cadrul legal necesar îndeplinirii obligaţiilor prevăzute în Capitolul 22 din Documentul de poziţie. Trebuie menţionat faptul că, la acea dată, prin trecerea agenţiilor regionale şi judeţene pentru portecţia mediului din subordinea Ministerului Mediului şi Pădurilor în subordinea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului s-a creat cadrul necesar implementării legislaţiei şi reglementărilor comunitare la termenele stabilite.
Pentru mai multe detalii urmareste Wikipedia

TAGURI

avocat dreptul mediului

avocat dreptul mediului, un avocat dreptul mediuluil Diana Ciocarlan, Diana Ciocarlan avocat dreptul mediului

Avocat drept international privat

avocat drept international privatDreptul international privat constituie o disciplina de sinteza, avand ca obiect de studiu raportul de drept privat cu element de extraneitate.
Prezenta elementului de extraneitate intr-un raport juridic determina ca, in legatura cu acesta, sa ia nastere un conflict de legi (posibilitatea ca raportului juridic sa i se aplice doua sau mai multe sisteme de drept apartinand unor state diferite). Finalitatea dreptului international privat este aceea de a solutiona conflictul de legi, iar instrumentul utilizat in acest scop este norma conflictuala. In consecinta, continutul dreptului international privat este alcatuit – preponderent – din norme conflictuale, menite sa stabileasca sistemul de drept aplicabil unui raport juridic cu element de extraneitate (lex causae), dar si din norme materiale ce reglementeaza pe fond, in unele cazuri, asemenea raporturi juridice (norme de aplicatie imediata).
Partea generala a disciplinei este consacrata cercetarii rationamentului juridic, specific dreptului international privat, care permite determinarea sistemului de drept aplicabil unui raport juridic cu element de extraneitate. Efectuarea acestui rationament presupune parcurgerea succesiva a urmatoarelor etape principale: a) determinarea, prin intermediul calificarii, a normei conflictuale incidente, b) solutionarea conflictului de norme conflictuale si identificarea, atunci cand este cazul, a retrimiterii la lex fori (legea instantei sesizate), c) aplicarea (cand nu exista retrimitere) a legii straine ca lex causae, d) înlaturarea legii straine ce a devenit aplicabila raportului juridic prin frauda sau care incalca ordinea publica de drept international privat a statului instantei sesizate.
Partea speciala a disciplinei cerceteaza normele conflictuale aplicabile diferitelor categorii de raporturi de drept privat cu element de extraneitate: raporturi de drept civil si al familiei, de drept comercial si al transporturilor, raporturi de dreptul muncii si al proprietatii intelectuale, precum si raporturi de drept procesual civil.
In cadrul disciplinei drept international privat, analiza teoretica a reglementarilor nationale si comunitare incidente este dublata de studiul jurisprudentei relevante, fiind avute in vedere atat spete straine clasice, cat si spete, de data recenta, solutionate de catre instantele romane.
Pentru mai multe detalii urmareste Wikipedia

TAGURI

avocat drept international privat

avocat drept international privat, un avocat drept international privat Diana Ciocarlan, Diana Ciocarlan avocat drept international privat

Avocat drept financiar si fiscal

Avocat drept financiar si fiscalNormele juridice apartinand Dreptului financiar si fiscal se afla intro stransa conlucrare, o delimitare este de altfel greu de facut: in timp ce normele juridice de drept financiar precizeaza comportamentul pe care trebuie sa-l manifeste actorii din viata economica si sociala, in general, normele juridice apartinand dreptului fiscal prevad obligatiile de colectare, dirijare a resurselor de la persoanele fizice si juridice subiecte platitoare de impozite si taxe, inclusiv sanctionarea acestora pentru nerespectarea Codului Fiscal si a Codului de Procedura Fiscala.
In procesul de constituire si redistribuire a resurselor financiare necesare nevoilor generale ale societatii intre subiectele de drept financiar si fiscal se realizeaza relatii – raporturi de drept specifice cu un continut special – specific drepturilor si obligatiilor reciproce precizat de normele juridice de drept intern si/sau international.
Specificitatea acestor raporturi juridice financiar fiscale rezulta din urmatoarele trasaturi:
– subiectele participante sunt: in cazul obtinerii veniturilor publice primul este un organ administrativ financiar investit cu atributii de stat in interesul constituirii fondurilor financiare, iar celalalt este o persoana fizica sau juridica platitoare de impozit, taxa, acciza etc. In cazul redistribuirii fondurilor publice catre beneficiari diversi, acesta primeste veniturile sub diferite denumiri: subventii, ajutoare, pensii, burse etc. din partea unor ordonatori de credite care se transforma in propriul buget in diverse categorii de cheltuieli;
– continutul unui raport juridic de drept financiar si fiscal evidentiaza drepturile si indatoririle subiectelor de drept participante la diverse relatii economice (financiare in sens restrans, creditare, asigurari);
– obiectul raportului juridic de drept financiar si fiscal se refera la comportamentul, actiunile sau inactiunile pe care subiectele raportului pot sa le infaptuiasca si care dau esenta continutului drepturilor si obligatiilor participantilor la diferitele relatii financiare (planificare, normare, gestiune, prognoza, evaluare, folosire fonduri);
– litigiile care pot lua nastere în baza unui raport juridic de drept financiar fiscal se pot solutiona fie pe cale administrativa fie pe calea comuna a instantei judecatoresti si/sau ale Curtii de Conturi.
Actele si operatiunile de drept financiar fiscal realizate de subiectele participante sunt de o foarte mare complexitate:
– organele administratiei financiare (M.F.P., Garda Financiara, Controlul Financiar de Stat Teritorial, Curtea de Conturi) desfasoară actiuni legate de : proiectare bugete centrale/locale, alcatuiesc metode/modele de normare a cheltuielilor pentru diferite destinatii, indentifica solutii de gestiune optime pentru echilibrarea bugetelor, a golurilor temporare de casa, de finantare a deficitelor, evalueaza efectele directe si indirecte ale utilizarii fondurilor publice etc.;
– persoanele fizice si juridice platitori de impozite si taxe desfasoară actiuni pentru onorarea obligatiilor fiscale sau dimpotriva le contesta in ipoteza in care apreciaza ca au fost nedreptatite de catre fisc.
Relatiile economice de natura financiara, atat in sens restrans (clasic) cat si in sens modern sunt relatii de piata, exprimate monetar si care prezinta drept caracteristica dominanta reglementarea precisa.

Pentru mai multe detalii urmareste Wikipedia

TAGURI

avocat drept financiar si fiscal

avocat drept financiar si fiscal, un avocat drept financiar si fiscal Diana Ciocarlan, Diana Ciocarlan avocat drept financiar si fiscal

Avocat dreptul asigurarilor

Avocat dreptul asigurarilorRelaţia Asigurare – Risc
Riscul este definit în dicţionarul explicativ al limbii române ca posibilitatea de a ajunge într-o primejdie, de a avea deînfruntat un necaz sau de a suporta o pagubă.
Dorinţa omului de a proteja familia şi patrimoniul s-amaterializat, ca urmare a organizării ştiinţifice a solidarităţii umane, înasigurare. Aceasta presupune acordarea unei indemnizări financiarevictimelor unor evenimente, precum catastrofe naturale, accidente. Din punct de vedere juridic riscul este evenimentul viitor şi incert(dar posibil), de a cărui realizare este legată producerea unor efecte juridice. El are importanţă pentru asigurator, deoarece din analizareaşi evaluarea lui rezultă nivelul primei şi corespunzător al indemnizaţieide asigurare.În funcţie de felul incertitudinii poate fi întâlnit:
– risc previzibil
– provocat de factori cunoscuţi la momentul încheieriicontractului (de ex.: activitatea în mediu toxic, boala etc…);
– risc imprevizibil
– datorat unor factori ce nu pot fi cunoscuţi şi nicibănuiţi, precum cutremur, secetă, inundaţii, furtună etc.;În funcţie de natura sa riscul poate fi
social, când are dreptcauză evenimente sociale (precum boală, şomaj) şi de natură politicăsau economică care are la origini situaţia politico-economică existentăşi posibile evenimente majore precum: război, lovitură de stat,falimentul etc.Relaţia asigurare-risc este una de cauzalitate imediată: prezenţaunui risc a creat nevoia de asigurare. Modul în care acest mijloc deprotecţie a evoluat este strâns legat de evoluţia civilizaţiei umane, defenomene demografice, economice şi de modul în care catastrofelenaturale au fost percepute de-a lungul timpului.
n forme primare, asigurările au fost prezente odată cu primelegrupuri sociale organizate, care într-o formă sau alta, încercau să-şiajute membrii în caz de nevoie.Dovezi de existenţă a asigurării există din
antichitate:
– în Egiptul antic (în jurul anului 4500 î.H.) existau societăţi de întrajutorare a cioplitorilor de piatră;
– în Babilon, transportul era organizat în caravane, iar costuriledispariţiilor erau suportate în comun de comercianţi. Proprietarii decorăbii se înţelegeau cu acela care îşi pierdea corabia să primeascăalta în loc, cu condiţia ca pierderea să nu fie din culpa proprietarului;- în secolul V î.H., Pericle a înfiinţat organizaţii care aveau ca scopajutorarea membrilor şi familiilor acestora în caz de incendiu, boală,deces;- membrii colegiului funerar din Lanuvium Roma încheiau un adevăratcontract de asigurare, plătind în timpul vieţii cotizaţii pentru ca înmormântarea să fie organizată de colegiul al căror membrii erau.Împrumutul maritim (foenus nauticum), utilizat de greci şiromani, presupunea obţinerea de către comerciant a unui împrumut înbani necesari organizării transportului. În cazul în care nava pierea, împrumutul nu trebuia restituit, iar dacă ajungea la destinaţie, pelângă împrumut se plătea şi o dobândă ridicată pentru suportareariscului.
În Evul Mediu, împrumutul maritim a continuat să fie folositpână în 1234, când Papa Grigore al IX-lea l-a interzis datoritădobânzilor excesive.
Pentru mai multe detalii urmareste Wikipedia

TAGURI

avocat dreptul asigurarilor

avocat dreptul asigurarilor, un avocat dreptul asigurarilor Diana Ciocarlan, Diana Ciocarlan avocat dreptul asigurarilor

Avocat dreptul transporturilor

Avocat dreptul transporturilora) Intreaga activitate de transport se desfasoara pe baza contactului de transport incheiat intre transportator si expeditor (calator);
b) Programarea transporturilor si incheierea contractului de transport urmaresc satisfacerea necesitatilor de transport reclamate de clientela precum si folosirea eficienta a mijloacelor de transport si stabilirea obligatiilor ce revin partilor;
c) Executarea transporturilor are intotdeauna un caracter oneros (in schimbul unei plati – tarif sau navlu in cazul transporturilor navale);
d) Pentru indeplinirea intocmai a obligatiilor ce le revin expeditorilor, transportatorilor si destinatarilor, s-a instituit prin lege raspunderea lor patrimoniala prin plata de penalitati, locatii, despagubiri.

Prin HG 263/1999 privind organizarea si functionarea Ministerului Transporturilor, s-a stabilit un ansamblu de atributi in domeniul transporturilor, in calitate de organ central al administratiei de stat.
Potrivit acestei HG, M.T. aproba instructiuni si regulamente pentru utilizarea spatiului aerian, a cailor navigabile, elaboreaza norme de efectuare a transporturilor speciale, emite norme de licentiere si autorizare a agentilor economici care presteaza activitati de transport si stabileste conditiile de acordare, de suspendare sau de anulare a licentelor si autorizatiilor.
De asemenea, MT emite norme si normative tehnice obligatorii de proiectare, constructie, reparare si exploatare a mijloacelor de transport, a liniilor si instalatiilor de cale ferata si metrou, autostrazilor, porturilor si aeroporturilor.
Specificul fiecarei categorii de transport impune insa organizare proprie, care variaza de la o categorie la alta.
Astfel, intreaga activitate de transport feroviar public din tara noastra este coordonata de Compania Nationala “Caile Ferate Romane”, care are statut de societate comerciala pe actiuni, denumita prescurtat C.F.R. S.A., avand filiale cu personalitate juridica si sucursale cu autonomie operationala, buget de venituri si bilant propriu.
Compania Nationala CFR are in concesiune infrastructura cailor ferate romane, proprietatea publica a statului si detine bunurile pe care le are in dotare si cele dobandite in nume propriu cu orice titlu. Din aceasta cauza, calea ferata apare ca un caraus unic, indiferent de regionala cu care s-a incheiat contractul de transport si are monopolul transporturilor feroviare.
Operatiunile de transport rutier se realizeaza de catre “operatori de transport”, care pot fi orice persoane fizice sau juridice, romane sau straine, ce detin in proprietate sau au inchiriate vehicule rutiere si care executa direct sau prin intermediari transporturi interne si/sau internationale, ori se asociaza cu alte persoane fizice sau juridice.
Prin “transport rutier” se intelege orice operatiune de transport care se realizeaza cu vehicule rutiere, pentru deplasarea persoanelor, marfurilor si bunurilor, chiar daca vehiculul rutier este pe o anumita portiune de drum transportat la randul sau pe/de un alt mijloc de transport; de asemenea si operatiunile adiacente sau conexe transporturilor rutiere sunt considerate operatiuni de transport rutier.
Pentru mai multe detalii urmareste Wikipedia
TAGURI

avocat dreptul transporturilor

avocat dreptul transporturilor,  un avocat dreptul transporturilor Diana Ciocarlan, Diana Ciocarlan avocat dreptul transporturilor

Avocat dreptul proprietatii intelectuale

Avocat dreptul proprietatii intelectualeProprietatea intelectuala este o forma de titlu legal care permite posesorului sa controleze utilizarea anumitor intangibile, cum ar fi idei sau expresii.
Formele comune de proprietate intelectuala includ :
• brevet de inventie
• drept de autor
• marcile inregistrate
• secretul industrial.
Dreptul de autor protejeaza forma unei lucrari expresive originale (literare, artistice sau tehnice). Brevetul de inventie protejeaza solutii sau idei originale, iar marca inregistrata protejeaza modul de identificare a unui producator sau a altei surse de reputatie.
Aceste drepturi pot fi cedate, inchiriate (licentiate), uneori chiar folosie ca garantie, similar unei proprietati reale. Aceste drepturi au insa limitari specifice, cum ar fi limitari in timp. Exista diferente substantiale fata de proprietatea clasica; consumul proprietatii clasice este exclusiv – daca cineva mananca un mar, nimeni altcineva nu-l mai poate manca. In cazul intangibilelor acest lucru nu se intampla – o carte poate fi multiplicata in oricate exemplare fara sa afecteze vreun cititor. Drepturile de propietate intelectuala sunt acordate de stat in scopul incurajarii creeari de asemenea intangibile. Aceste drepturi dau proprietarului dreptul de a actiona in justitie pe cei care le incalca.
Starea actuala de lucruri in domeniu este disputata in unele tari in curs de dezvoltare datorita drenarii resurselor interne de catre statele industrializate prin intermediul proprietatii intelectuale. Statele Unite si Marea Britanie sunt singurele state care au venituri nete consistente aferente proprietatii intelectuale; ele sunt principalele promotoare ale intaririi acestor drepturi pe plan international.

Istoric
Primele patente au fost acordate in secolul 15 in Anglia si Venetia. Dreptul de autor nu a fost inventat pana la aparitia tiparului si raspandirea alfabetizarii. Regele Angliei era ingrijorat de posibilitatea multiplicarii cartilor si a promulgat Legea Licentierii in 1662 care a stabilit un registru al cartilor licentiate. Statutele reginei Ana a fost prima lege care acorda drepturi autorilor pentru o perioada fixa de timp. Pe plan international, Conventia de la Berna stabilea, la sfarsitul secolului XIX, limitele protectiei dreptului de autor; aceasta conventie e inca in vigoare. Termenul Proprietate intelectuala apare in Europa tot in secolul XIX; in 1846 e folosit de A. Nion in lucrarea Droits civils des auteurs, artistes et inventeurs.

Pentru mai multe detalii urmareste Wikipedia

TAGURI

avocat dreptul proprietatii intelectuale

avocat dreptul proprietatii intelectuale, un avocat dreptul proprietatii intelectuale Diana Ciocarlan, Diana Ciocarlan avocat dreptul proprietatii intelectuale

Avocat dreptul concurentei

Avocat dreptul concurenteiIn vederea promovarii intereselor consumatorilor, statul a instituit un cadrul legal pentru protectia, mentinerea si stimularea concurentei si a unui mediu concurential normal.
Statul considera, cu titlu de regula, ca preturile produselor si tarifele serviciilor si lucrarilor trebuie determinate in mod liber prin concurenta, pe baza cererii si ofertei. Abaterile de la aceasta regula sunt reglementate si supravegheate.
In acest sens, sunt interzise orice intelegeri exprese sau tacite intre agentii economici ori asociatiile de agenti economici, orice decizii luate de asociatiile de agenti economici si orice practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect restrangerea, impiedicarea ori denaturarea concurentei pe piata romaneasca sau pe o parte a acesteia. Rolul central in materia concurentei si, deopotriva, in ce priveste dreptul concurentei, revine Consiliului Concurentei, autoritate administrativa autonoma în domeniul concurentei, cu personalitate juridica, care isi exercita atributiile potrivit prevederilor Legii nr. 21/1996.
Importanta dreptului concurentei este atat de mare incat reglementarile in materie intereseaza nu doar aspecte administrative, si mediul de afaceri, ci se proiecteaza si asupra circuitului civil. Sunt nule de drept orice intelegeri sau decizii interzise, respectiv orice angajamente, conventii ori clauze contractuale raportandu-se la o practica anticoncurentiala, precum si orice acte prin care se concretizeaza actiuni sau inactiuni ale autoritatilor si institutiilor administratiei publice centrale ori locale si ale entitatilor catre care acestea isi deleaga atributiile, care restrang, impiedica sau denatureaza concurenta, de exemplu prin, limitarea libertatii comertului sau autonomiei intreprinderilor ori stabilirea de conditii discriminatorii pentru activitatea intreprinderilor.

Acţiunea în concurenţă neloială este în principal o acţiune civilă.
Cu privire la natura acestei acţiuni s-au exprimat opinii variate.
S-a exprimat opinia că acţiunea în concurenţă neloială este un mijloc de apărare a unui drept.
Teza potrivit căreia acţiunea în concurenţă neloială este un mijloc de apărare a fondului de comerţ, teză denumită şi comercialistă, este susţinută de Tudor Popescu.
Opinia dominantă consideră acţiunea în concurenţă neloială o acţiune în responsabilitate delictuală de tip special care nu-şi are temeiul în încălcarea unui drept.
Răspunderea pentru actele de concurenţă neloială se naşte în exerciţiul unui drept.
Pentru mai multe detalii urmareste Wikipedia

TAGURI

avocat dreptul concurentei

avocat dreptul concurentei, un avocat dreptul concurentei Diana Ciocarlan, Diana Ciocarlan avocat dreptul concurentei

Avocat drept comercial

Avocat drept comercialDenumirea “drept comercial” sugereaza ideea ca dreptul comercial constituie o reglementare juridica, adica un ansamblu de norme juridice privitoare la comert.
In sens etimologic, expresia de “comert” provine din latinescul “commercium”, care la randul sau reprezinta o juxtapunere a cuvintelor “cum” si “merx”, ceea ce înseamna “cu marfa”. Deci, comertul ar consta in operatiuni cu marfuri.
In sens economic, comertul este definit ca o activitate care are ca scop schimbul si, prin aceasta, circulatia bunurilor de la producator la consumator. Sub acest aspect, comertul ar consta in operatiunile cuprinse in intervalul dintre momentul producerii marfurilor si intrarii lor in circulatie, pana in momentul ajungerii acestora la consumatori.
In sens juridic, notiunea de comert are un continut mai larg decat cel al notiunii definite in sens economic. Ea cuprinde nu numai operatiunile de interpunere si circulatia marfurilor, pe care le realizeaza negustorii, ci si operatiunile de producere a marfurilor, prin transformarea materiilor prime, materialelor, etc. si obtinerea unor rezultate de o valoare mai mare, pe care le realizeaza fabricantii sau, in general, intreprinzatorii.
Avand in vedere acceptiunea juridica a notiunii de comert, dreptul comercial are o sfera mai cuprinzatoare, acesta reglementand activitatea comerciala, definita ca o activitate de producere si circulatie a marfurilor.
Obiectul dreptului comercial
Potrivit conceptiei clasice a dreptului comercial, exista doua sisteme care permit determinarea sferei dreptului comercial.
In sistemul subiectiv, dreptul comercial are ca obiect normele juridice la care sunt supusi comerciantii. Deci, dreptul comercial este un drept profesional, care se aplica persoanelor care au calitatea de comerciant. Acest sistem a stat la baza primelor reglementari legale ale activitatii comerciale, anterioare marii codificari franceze de la începutul secolului al XIX- lea.
Dupa sistemul obiectiv, dreptul comercial are ca obiect normele juridice aplicabile comertului, adica acelor acte juridice, fapte si operaţiuni, calificate de lege ca fapte de comert, indiferent de persoana care le savarseste. Acest sistem a constituit fundamentul Codului comercial francez de la 1807.
Codul comercial roman avea la baza, ca principiu, sistemul obiectiv.
Definitia dreptului comercial
Dreptul comercial este un ansamblu de norme juridice de drept privat care sunt aplicabile raporturilor juridice izvorate din actele juridice, faptele si operatiunile considerate de lege ca fapte de comert, precum si raporturilor juridice la care participa persoanele care au calitatea de comerciant.
Pentru mai multe detalii urmareste Wikipedia

TAGURI

avocat drept comercial

avocat drept comercial, un avocat drept comercial Diana Ciocarlan, Diana Ciocarlan avocat drept comercial

Call Now ButtonAtinge pentru ma suna!